Tu eşti trist... Nu ştiu ce ai... Te-ai schimbat... înainte nu vorbeai şi erai vesel... Acum vorbeşti şi suferi...
CORBEA (trist, îi dă mâna): Să ne iertăm, Mogârdici...
MOGÂRDICI: Să ne iertăm? De ce să ne iertăm?
GENUNEA: De ce să vă iertaţi?... I-ai făcut ceva? Ţi-a făcut ceva?
CORBEA: Iubirea e tăria oştirii...
SANDOMIR: Are dreptate... Eu iubesc pe vitejii mei şi mă bat voios, ostaşii mei pe mine şi mă scot din nevoi...
MOGÂRDICI: Vodă nu fu p-aici?
GENUNEA (îngrijorată): De ieri s-a dus cu nişte izvoade şi n-a mai venit...
MOGÂRDICI: Scoate izvoade? Pregăteşte nunta!
CORBEA (tresărind): Unde mi-s minţile?... Pe domn căutam... (Iese repede prin stânga.)