GENUNEA: Şi ea era iubită de ăl pe care-l iubea?
CORBEA: Nu ştiu...
GENUNEA: Ce tristă poveste!
CORBEA: Dacă nu ştiu alta mai veselă... Te rog, dă-mi olecuţă de vin...
(Genunea se duce să-i aducă. Corbea se uită după ea.)
GENUNEA: Poftim, Corbea... Nu bei?
CORBEA: Nu... nu mi-e sete...
GENUNEA: Ziseşi că...
CORBEA (emoţionat): Mi s-a părut... Se va sfârşi curând...
GENUNEA: Ce să se sfârşească?
CORBEA: Povestea mea...
GENUNEA: Nu s-a sfârşit?