OANA (izbucneşte): O! vino încoa, fratele meu ăl bun de mamă şi de tată!
(Petru Rareş şi Oana plâng şi se îmbrăţişează.)
PÂRCĂLABUL GROZA: Fratele ei?
LOGOFĂTUL BALOŞ: Voievodul nostru!
TROTUŞANU: Os din osul lui Ştefan cel Mare! (Toţi îngenunche.)
PETRU RAREŞ (Oanei): Nu, nu mai plânge... Toate au sfârşit... Viaţa noastră, ca şi durerile tale! (Boierilor:) Sculaţi! Mai bine vreau să văd p-un bărbat mort decât în genunchi! Staţi drepţi, şi voi sta drept, şi cu dreptate voi cârmui Mold­ova! (Se uită la Mogârdici, care tremură.) Şi tu, gură rea... (îi face sepvn să se apropie.)
MOGÂRDICI (da în genunchi): Om bun, măria-ta...
PETRU RAREŞ: Om bun sunt şi eu...
MOGÂRDICI (spăimântat): Aşa m-a făcut mama...
PETRU RAREŞ: Mă-ta te-a făcut om, ca pe toţi oamenii, şi tu te-ai făcut neom... Nu vorbesc cu necaz... De azi ai să încaleci calul...
MOGÂRDICI (cu teroare): Mai bine taie-mă, măria-ta...
PETRU RAREŞ: Te voi lega p-un cal, şi-n cea dintâi bătălie, şi-n cel dintâi rând, vei fi şi tu...
MOGÂRDICI (cade jos): Îh!
PETRU RAREŞ: Să te taie duşmanii, or să te-ntorci om... Boieri, avem de lucru... Să lucrăm!