MOGARDICI: Ba, zău c-ar fi bine. Om bun şi drept... Că pe tine — cât e el de mare — şi te pune de veghe ca pe orice copil de casă... S-ar duce vestea de Bubuig-vodă...
CREMENE: Ori Grozea...
SANDOMIR: Trebuie să fii viţă domnească...
MOGARDICI: Poi, Toader Baloş se zice c-ar fi boier vechi, vechi, de vro trei sute de ani şi mai bine, şi că s-ar fi trăgând, după spiţă, din franţuji, şi mai de dincolo...
CORBEA: De, hotărât, îmbătrânesc copil de casă! Pe cine păzim noi? Ce păzim noi?
CREMENE: Castelul din Suceava...
SANDOMIR: Şi Suceava...
CREMENE: Şi ţara...
CORBEA: Eh! boierii se ceartă pe cin' s-aleagă... Vorbe... vorbe... Eu să strâng calul în scări, şi să mă duc, şi să mă-ntorc viu sau să ma sfârtece duşmanii, şi să mai ia în co­pitele cailor!
(Se aude un huit. Toţi tresar.)
MOGARDICI (speriat): Cine să fie?
SANDOMIR: E glasul lui Groza...
MOGARDICI: Haiti! Fiecare la locul lui!
(Corbea, Sandomir şi Cremene se coboară şi trec în dreapta porţii. Se duc. Se fac nevăzuţi.)