SCENA V

PETRU RAREŞ, GENUNEA şi mai târziu ŞMIL.

GENUNEA (intră prin dreapta, bate din picioare şi-i pune mâinile la ochi): Te-am speriat!
PETRU RAREŞ: Oh, mi-a sărit inima!
GENUNEA: Cine sunt eu?
PETRU RAREŞ: Tu?... Baba Doica.
GENUNEA: Nu.
PETRU RAREŞ: Oana...
GENUNEA: Nu... Are să vie.
PETRU RAREŞ: Despotovna!
GENUNEA: Nu...
PETRU RAREŞ: Ei, cin' să fie... cin' să fie?...
GENUNEA: Nu ghiceşti?
PETRU RAREŞ (râzând): Dacă te-ascunzi...
GENUNEA (îşi ia mâinile de la ochi): Eu sunt, măria-ta!
PETRU RAREŞ: Tu!... Tu eşti o pasăre măiastră, care iei grijile şi dai bucuriile.
GENUNEA: Eu?... O! ho! ho! (Sare repede la Rareş şi dă să-i ia mâna.) A, nu p-asta... că mi-a zis Şmil p-astălaltă... (Îi sărută mâna. Rareş o sărută pe obraz. Genunea îl sărută repede pe obraz)
PETRU RAREŞ: A?... Ce-ai făcut?
GENUNEA: N-am făcut bine, măria-ta?
PETRU RAREŞ: Aşa face numai doamna Elena...
GENUNEA: Aşa face numai doamna Elena... Şi de ce face numai Despotovna?
PETRU RAREŞ: Fiindcă m-am cununat cu ea, Nunea... cu tine...
GENUNEA: Da, cu mine nu te-ai cununat...
PETRU RAREŞ: A! nu mai începe... Te spui tătână-tău să te-astâmpere, că eşti neastâmpărată...
GENUNEA: O, i-am spus tatei demult...
PETRU RAREŞ: Ei, şi ce ţi-a zis?
GENUNEA: M-a certat... Mi-a spus că măria-ta eşti mare şi eu sunt mică, că eşti stăpân şi eu sunt roabă, că eşti bărbat şi eu fată...
PETRU RAREŞ: Ei, şi tu ce-ai zis?
GENUNEA: Ce să zic? nimic... Toate le ştiam fără să mi le fi spus nimeni...
PETRU RAREŞ: Ascultă, Nunea!... Cum venişi înaintea celorlalte?
GENUNEA: Călare...
PETRU RAREŞ: Călare?... Voiniceşte?
GENUNEA: Da... voiniceşte...
PETRU RAREŞ: Am să te fac miaş de viteji, ca pe Sandomir...
GENUNEA: Ah! ce bine-mi pare!... Tata mi-a făgăduit că mâine mă face viteaz, şi pururea mâine e azi, şi nu mai vine mâine, şi mereu aşa... El râde şi mie-mi vine să plâng... Vreau, măria-ta, cu măria-ta la război!
PETRU RAREŞ: La război?... O! războiul e crâncen şi tu eşti fragedă. La război e urlet, şi nânchezat de cai, şi ţipete de oameni, şi lacrămi, şi sânge, că doi munţi de s-ar izbi în capete, n-ar fi aşa de cumplit...
GENUNEA: Te văd oriunde întorc ochii... Şi de-i închid te văd şi mai bine... Când mă culc, zic în gând: "Doamne, dă domnului nostru biruinţă asupra duşmanilor noştri, viaţă nesfârşită şi fericire... neturburată cu Elena Despotovna, doamna noastră!"
PETRU RAREŞ: Da, da, neturburată...