GENUNEA: Şi mi-apari şi mai frumos, şi mai viteaz...
PETRU RAREŞ: Nunea, tu ştii ce simţi?
GENUNEA: Eu, ce simt?
PETRU RAREŞ: Tu ştii ce vrei?
GENUNEA: Nimic, să te privesc...
PETRU RAREŞ: Du-te, Nunea, du-te... Or nu. (O ia de mâini şi se uită drept în dreptul ochilor ei.) Tu ştii că am doamnă?...
GENUNEA: Da...
PETRU RAREŞ: ...că am copii?...
GENUNEA: Da...
PETRU RAREŞ: ...că sunt... priveşte bine... că sunt bătrân...
GENUNEA: A, nu...
PETRU RAREŞ: ...că tu eşti fata celui mai credincios şi celui mai mare din sfetnicii mei?...
GENUNEA: Da...
PETRU RAREŞ: ...că tu eşti fecioară...
GENUNEA: Da... da...
PETRU RAREŞ: Ei, atunci, ce vrei?
GENUNEA: Sa te văd biruind cum biruişi d-atâtea ori...
PETRU RAREŞ: Sunt ostaş... dar sunt domn!... Vino încoa, Nunea, să te sărut... (O sărută în creştet şi-şi lasă capul pe capul ei.) Dumnezeu mi-a primit rugăciunea mea pornită din inimă curată... Mi-a gonit patima care se ivise pe furiş... şi-n sufletul meu a revărsat pace şi linişte! (O sărută din nou.) M-ai înţeles, Nunea?
GENUNEA: Da, măria-ta, da!
PETRU RAREŞ: E, ai să mergi la război...
GENUNEA: Cu măria-ta...
PETRU RAREŞ: Cu mine... Roagă-te de Şmil să-mi îndrepte mâna... şi gata...
GENUNEA: Unde e Şmil?... Şmil!... (Şmil vine prin dreap­ta.)
ŞMIL: Cine mă cheamă?... D-ta, Nunea?
GENUNEA: Mâna domnului la loc, degrab', să sufli şi să-i treacă...
ŞMIL (surâzând): Sufli în foc când se stinge, şi focul s-aprinde degrab'... Mâna domnului nu s-aprinde... ea trebuie sa se prindă încet, încetişor... Dumneata ştii să teşi pânză?
GENUNEA: Da, ştiu...
ŞMIL: Ce-ai gândi de mine când ţi-aş aduce tort în jurubiţe şi ţi-aş zice: "Nunea, până mâine să fie cămaşa gata?"
GENUNEA: Să urzesc, să pui pe sul, să ţes, să nălbesc, să croiesc, să cos... Aş gândi că eşti nebun...
ŞMIL: Că sunt nebun?... Iu nu gândesc aşa de dumneata. Iu am răbdare şi aştept să urzească, să ţească, să nălbească rana domnului. Şi peste şase zile... când cămaşa va fi gata... voi sufla şi-i va trece într-o clipă...