SCENA IV

PETRU RAREŞ, logofătul BALOŞ, vistiernicul MATIAŞ, spătarul
ŞANDRU, vornicul GROZA, TROTUŞANU şi pârcălabul LICIU.

PETRU RAREŞ: Venirăţi... Vine şi doamna?
PÂRCĂLABUL LICIU: Da, măria-ta.
PETRU RAREŞ: Turcu a plecat?
VORNICUL GROZA: Plecă, măria-ta.
PETRU RAREŞ: Să se ducă... Turci lacomi, nu se mai sat­ură. Şi nu vor dar, ci vor...
LOGOFĂTUL BALOŞ: Haraciul pe patru ani...
PETRU RAREŞ: Cum?
LOGOFĂTUL BALOŞ: Merge p-al cincelea de când...
PETRU RAREŞ: Meargă şi p-al zecelea... peşcheş, da... dar, haraci, plată de supus... nu!
LOGOFĂTUL BALOŞ: Haraci ne cer...
PETRU RAREŞ: Nici peşcheş!... Am cheltuit destul cu Un­garia, cu Polonia şi cu tătarii... O! de ce nu se uneşte creştinătatea sub chezarul Carol şi nu porneşte ca un potop să prididească puterile lui Soliman şi să azvârle pe necredincioşi dincolo de mările frumoase şi greceşti! Bani, bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru paşale... O ţară de vândut... şi le cumpără pe toate! Banii ne trebuie să plătim joldul ostaşilor, să clădim locaşe pentru iertarea păcatelor noastre şi pentru cei ce vor veni după noi, ca să ne cin­stească şţiindu-ne cine-am fost... împodobeşte Voroneţul, zideşte din pajişte Pobrata, biserica Sfântului Dumitru din Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfânta Parascheva din Târgu-Frumos, biserica din Hârlău, Mănăstirea Secul din Munţii Neamţului, da ce-i trebuie bisericii piscupale din Vad... Banii se isprăvesc... Şi d-aş avea, n-aş da turcului măcar de l-aş vedea cu ochii scurşi!
VORNICUL GROZA (trage sabia): Să-i dăm...
SPĂTARUL ŞANDRU: Până n-o mai putea!