SCENA I
GENUNEA, un ostaş rănit, CORBEA, mai târziu, ŞMIL.

GENUNEA (c-o carte de rugăciuni): Dau să mă rog şi-mi alunecă ochii pe rânduri... Gândul, la mâinile lui aspre care mângâie aşa de potolit. O, Doamne, îndură-te, apără şi păzeşte pe domnul ţării...
UN OSTAŞ (rănit, vine din stânga): Olecuţă de vin...
GENUNEA: îndată... (îi dă ulcica.) Te doare?
OSTAŞUL: Nu mă doare... Mă ia cu sfârşeală de la lingurea... Mulţumim...
(Se duce. Corbea vine din dreapta.)
GENUNEA: A! Corbea... Iar dumneata?
CORBEA (răsuflă repede): Iar...
GENUNEA: Cauţi pe domn?
CORBEA: Nu... nu pe domn...
GENUNEA: Pe vornic?