MOGÂRDICI (în partea stângă a porţii): Afurisită za... Nu­mai curea şi oţele... Aş fi îngheţat de n-aş fi luat sarica... Vinul ţine de cald... dar, ploscă mică, vin bun şi foaie găurite... dă... (S-apropie încet, din partea opusă, Corbea, Sandomir şi Cremene.)
SANDOMIR: Cine-i acolooo?
MOGÂRDICI (tresărind): Cine să fie?
CREMENE (întinde arcul): Cin'e-acoloo... că dau...
MOGÂRDICI: Cremene, să nu dai, că te fac iască... Mă... (Se pitulă şi se ridică.) Eu sunt... Ce, eşti nebun?... Nu sunt eu mai mare, mă?
CREMENE (abia ţinându-şi râsul): După coif, aşa ar fi, dar nu după ce este sub coif. Nu te uita la za, ci la zidurile Sucevei... Zidurile Sucevei stau în picioare fiindcă şi noi stăm în picioare... Zaoa ta umblă pe două cărări...
MOGÂRDICI: Nu mai spune... vasăzică, ea e de vină... Bâr! frig al dracului!
(Corbea, Sandomir şi Cremene trec de cealaltă parte, la Mogârdici.)
CREMENE: Cum o duci cu veghea, bădiţă Mogârdici?