PETRU RAREŞ (dezveleşte capul lui Gritti): E capul lui Gritti...
MAI MULŢI: A! al lui Gritti?
PETRU RAREŞ: ...ocârmuitorul turcesc al Ungariei... D-ar fi fost capul lui plin de minte ca buzunarele lui de bani, ar fi râs şi azi, ş-ar fi povestit, cu strălucirea lui uşoară, întâmplările din serai şi plimbările de pe Vosfor şi de pe mările furioase şi schimbătoare la faţă! Şi d-ar putea să mişte buzele, cum curge din şipot apă nesfârşită, aşa ar năvăli minciunile cu înfăţişarea adevărului! (Ungurul îi dă o scrisoare.) De la Zapolia? S-o citim... "Îţi trimit capul, plin de deşertăciuni, al lui Gritti"...
ŞMIL: Nu ştiu dacă a fost vrodată mai deşert ca acum!
PETRU RAREŞ: Când a urmărit ca, din cămătar veneţiap, să-şi puie pe cap coroana lui Matiaş Corvin... (Citeşte.) "Îţi trimit capul, plin de deşertăciuni, al lui Gritti; fă şi tu copi­ilor lui ce-am făcut eu tatălui lor"...
ELENA-DOAMNA (cu milă): Păcat! Sunt tineri!
GENUNEA: Nalţi şi subţiri!
OANA: Ca două făclii stinse sau care se vor stinge!
PETRU RAREŞ (se iută la femei, apoi citeşte): ... A căzut capul aceluia care vroia să fie craiul Ungariei; să cadă şi ca­petele acelora care au voit să fie"...
OANA: Ce să fie?
PETRU RAREŞ: Să vă spuie Matiaş!
VISTERNICUL MATIAŞ: Am aci scrisul vlădichii de Lund, împuternicitul chezarului Carol. (Scoate scrisoarea.) În ea glăsuieşte chezarul. (Citeşte.) ..."Băgaţi de seamă că Poarta urmăreşte să puie crai Ungariei pe sluga sa Gritti şi pe copii lui voievozi"...
ELENA-DOAMNA: Unde?
VISTERNICUL MATIAŞ (citeşte): ..."Pe Andrea în Munte­nia şi pe Antonio în Moldova"...